Carmen Andrei este profesor de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, traducător, scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a Asociației Scriitorilor de Limba Română din Quebec.
- Cum a început colaborarea cu Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec?
Colaborarea cu Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec (ASLRQ) a venit firesc în 2015 printr-un editor român de autori, scrieri şi studii francofone (Dimitru Scorţanu şi „Fides” din Iaşi), ca o continuare a interesului pentru canadianism. Un grant câştigat în Canada în 2008 mi-a dat avânt în cercetare şi preocupările mele s-au materializat ulterior într-un curs de cultură, civilizaţie şi literatură quebecheză. Revista ASLRQ îngrijită de Ionuţ Caragea mi-a găzduit scrieri şi studii de gen. Asociaţia este o oază de românitate care promovează diaspora română francofonă şi are portanţă culturală semnificativă.
- Departamentul de limbă și literatură franceză de la Facultatea de Litere a organizat o școală de vară de studii canadiene.
În 2018, cu sprijinul U.D.J.G., al Ambasadei Canadei şi al AUF, am organizat o şcoală de vară, „Regards sur la littérature et la culture franco-canadiennes contemporaines » având ca formatoare o eminentă specialistă, Sophie Beaulé de la Saint-Mary’s University (Halifax). 40 de studenţi, masteranzi, doctoranzi, profesori de franceză din Galaţi şi împrejurimi s-au iniţiat în cultura canadiană contemporană (literatură, arte, cinema, muzică). Formarea a avut un succes real, de reieterat.
- Ești traducător dar și membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cât de important este pentru un traducător să fie și scriitor sau apropiat scriitorilor?
Traducerea literară este şi ea o poveste de suflet. Am început acum 15 ani ca bursieră (de 5 ori) a Colegiului European al Traducătorilor Literari (Belgia), am „învăţat” să traduc ca profesionist cu autori belgieni şi francezi (roman, teatru, poezie). Am avut privilegiul să traduc operele unui academician, Paul Emond şi aceste traduceri, precum şi studiile mele teoretice au fost premiate de Uniunea Scriitorilr din România. Cunoaşterea şi colaborarea cu un autor tradus sunt foarte importante, duc la empatizarea cu textul. Traducătorul este şi el un scriitor (cu jumătate de normă? cu normă întreagă?, nu ştiu…), un creator (ne)credincios de universuri posibile.
- Am înțeles că la Facultatea de Litere mai sunt și alte cadre didactice preocupate de studiile canadiene francofone.
Sigur. Din familia canadianiştilor anglofoni şi francofoni fac parte şi alţi colegi: Corina Dobrotă, Delia Oprea, Ana-Elena Costandache, Oana Gheorghiu, Georgeta Prada. Suntem membre (eu – secretar ales) al Central European Association for Canadian Studies. În plus, şi colegii din Departamentul de literatură, lingvistică și jurnalism publică studii despre diaspora românească francofonă.
-Ce proiecte noi aveţi în direcţia aceasta?
Ne continuăm preocupările şi cercetarea prin studii, participări la conferinţe, publicare de articole ştiinţifice. De exemplu, în curând o voi invita la cursurile de traducere şi cultură pe românca Felicia Mihali, o voce puternică în diaspora canadiană. Vom anima ateliere de traducere literară şi de scriere creativă. Iată un avantaj oferit de cursurile online care ne permit găzduirea unor profesori, a unor specialişti „de foarte departe”. Personal, am satisfacţia că pot media astfel de colaborări academice fructuoase. Ca „pom” sădit în această universitate, pe Domnească 47, apoi înflorit la Literele gălăţene, dascăl mândru de valorile comunităţii noastre academice, îmi doresc să fiu şi să rămân şi mentor (dacă nu e imodest) al studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, tuturor celor curioşi, interesaţi, intelectual şi cultural de o idee, un gând, o trăire. Şi să rodim frumos împreună în continuare.
