Asociația producătorilor de instrumente de scris a ales ziua de 23 ianuarie pentru a sărbători scrisul de mână. De ce acum și nu în altă zi? Pentru că 23 ianuarie marchează ziua de naștere a lui John Hancock a cărui semnătură este extrem de lizibilă pe Declarația de Independență a SUA. De fapt, numele lui Hancock a devenit, în timp, sinonim cu semnătura de pe un act oficial. Această zi, devenită iată internațională, ne amintește fiecăruia dintre noi că, deși trăim într-o lume a ecranelor și a butoanelor, nu ar fi rău să nu ne pierdem această abilitate.
Dacă pe timpuri scrisul frumos și lizibil era esențial pentru că reprezenta singura formă de comunicare la distanță, astăzi, odată cu invazia tehnologiei în viața noastră privată și profesională, lucrurile s-au mai schimbat. Scrisul de mână este ceva mai personal decât scrisul cu tastatura căci el poartă amprenta anilor de școală, a personalității și a înclinației către frumos. S-a dovedit că scrierea de mână activează și stimulează zone ale creierului responsabile de analiza informațiilor primite, memorându-le pe cele relevante. Creativitate, coerență a gândirii, comunicare reală, dezvoltare personală și profesională, capacitate crescută de a învăța și de a înțelege lucruri noi, iată doar câteva dintre avantajele promovării și dezvoltării acestei abilități. Oricât ar încerca unii să bagatelizeze scrisul de mână, cu toții semnăm la notariat, la serviciu, la starea civilă, dăm autografe ca autori tocmai pentru a spori valoarea unei cărți. Grafologii sunt de părere că scrisul fiecăruia dintre noi este unic, așa cum sunt amprentele, iar personalitatea noastră se reflectă și în forma pe care o dăm literelor.
În perioada copilăriei noastre, au existat tocul, stiloul, pixul și creionul, au existat foile dictando și foile de matematică pe care trebuia să le umplem cu tot felul de semne sau de cifre. Nu era vorba nici de Times New Roman, nici de Calibri, nici de Cambria – erau acele „semne” pe care învățasem în școala primară să le rânduim frumos, pe hârtie.
Toate acestea par astăzi o poveste veche care nu ține pasul cu popularitatea calculatoarelor, email-urilor, notebook-urilor, SMS-urilor și a tuturor mijloacelor de comunicare rapidă. Ar fi o ipocrizie să nu recunoaștem importanța calculatorului în viața fiecăruia dintre noi, dar nu trebuie uitate însă toate avantajele scrisului de mână care necesită formularea mentală a frazelor înainte de a le trece pe hârtie. Se spune că, în fața calculatorului, oamenii încetează să mai gândească în profunzime, iar „leacul scrierii”, adică acel exercițiu de a așterne propriile gânduri pe hârtie, timp de câteva minute pe zi, ar produce „minuni” căci combate depresia, îmbunătățește imunitatea, stimulează puterea de concentrare și menține acuitatea creierului pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Scrisul de mână și tastatura ar trebui să fie două realități permanente în viața noastră, niciodată cu versus între ele căci triumful tastaturii ar conduce iremediabil la pierderea a cinci mii de ani de civilizație. Niciodată o pagină virtuală, oricât de impecabilă ar fi, nu va putea să echivaleze cu pagina de hârtie care „ascunde”, sub multele ștersături și corecturi, întregul șantier din care s-a născut textul. De aceea, scrisul de mână ar trebui să rămână acel depozit frumos de gânduri, obiecte și amănunte din care se compune ... viața.
De ziua ta, ție, Scrisul de Mână, îți dorim să ai o viață lungă și frumoasă, chiar dacă, paradoxal, această urare se naște din apăsarea ușoară a unor taste de calculator.
