Săptămâna trecută a trecut la cele veşnice Dumitru Şandru, unul dintre cei mai valoroşi şi totodată modeşti cercetători români ai istoriei secolului al XX-lea. Născut în satul Sasca Mică, judeţul Baia (actualul judeţ Suceava) pe 7 septembrie 1934, viitorul istoric a urmat clasele primare la şcoala din localitatea natală, continuându-şi apoi studiile la gimnaziul şi liceul din Tg. Ocna.
Perioada copilăriei şi adolescenţei şi-a împărţit-o între învăţat şi muncile câmpului, pe petecul de pământ al familiei, atunci cooperativizat de noua putere populară. În anul 1953 a fost admis la specializarea Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune cinci ani mai târziu, când a fost angajat cercetător ştiinţific al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi.
De-a lungul întregii sale cariere ştiinţifice, întinsă pe mai bine de jumătate de veac, Dumitru Şandru a studiat cea mai importantă şi complexă problemă a istoriei noastre naţionale – chestiunea agrară. Analizând realităţile satului românesc în tumultuosul secol al XX-lea, Dumitru Şandru a devenit un istoric total. Nu numai pentru că lumea satului românesc, deloc idilică, l-a purtat prin social, economic, politic, cotidian, mentalităţi sau credinţe, ci şi pentru că a făcut-o cu rigoare, pasiune şi metodă.
Teza sa de doctorat (Reforma agrară din 1921 în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975) rămâne până astăzi cea mai valoroasă analiză a marii împroprietăriri de după Primul Război Mondial. A publicat apoi opere fundamentale în cunoaşterea vieții satului românesc de-a lungul ultimului veac (Populaţia rurală a României între cele două războaie mondiale, Editura Academiei, Iaşi, 1980; Creditul agricol în România, 1918–1944, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985; Satul românesc între anii 1918–1944, Editura Cronica, Iaşi, 1996; Reforma agrară din 1945 în România, Editura Academiei, Bucureşti, 2000; Mişcări de populaţie în România (1940–1948), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Dumitru Şandru nu a fost doar un cercetător reputat, ci şi un profesor respectat şi apreciat.
În perioada 1995–2004, a predat cursuri de istorie contemporană la specializarea Istorie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, iar în ultimul deceniu a continuat să activeze la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, aproape de plaiurile sale natale. Prieten al oraşului nostru, istoricul ieşean a coordonat tezele doctorale ale mai multor cadre didactice gălăţene, cercetători care au învăţat de la magistrul lor nu numai metodologia meseriei, ci şi calităţile caracterului său deosebit: corectitudinea, seriozitatea, blândeţea, umorul, colegialitatea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie
