Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
Tradiție în performanță

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art.1. 1) Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, universitate înfiinţată în baza Decretului nr. 105 din 20 martie 1974 al Consiliului de Stat, cu sediul în Galaţi, str. Domnească nr. 47, în urma consultării cu reprezentanţii salariaţilor, a procedat, conf. Art. 257 - 262 din Legea 53, la întocmirea prezentului Regulament intern.
2) Acest regulament este obligatoriu pentru toţi salariaţii Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, pentru studenţii care fac practică în universitate şi produce efecte din momentul încunoștințării prin preluare sub semnătură.
3) Dispoziţiile prezentului regulament cuprind reguli privind protecția, igiena si securitatea in munca, reguli privind respectarea principiului nediscriminării si al înlăturării oricărei forme de încălcare  a   demnității, drepturilor și obligațiilor angajatorului și salariaților, reguli concrete privind disciplina muncii în universitate, abaterile disciplinare și sancțiunile aplicate, reguli referitoare la procedura disciplinară, modalități de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice, obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, în conformitate cu respectarea Codului Muncii, respectiv Legii 53/2003, Legii 90/1996, a NGPM publicate în 2002, Legii 202 / 2002 privind respectarea principiului nediscriminării şi a înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii, Legii 130/1999, Hotărârii de Guvern nr.247 şi 578/2003 şi a altor acte normative în vigoare, se aplică tuturor salariaţilor pe bază de contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, cu normă întreagă sau cu timp de muncă parţial.
4) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
5) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulată de salariatul în cauză.
Art.2. Prin aplicarea prezentului regulament, salariaţii au obligaţia să dea dovadă de profesionalism, cinste, ordine şi disciplină, să asigure exercitarea corectă a sarcinilor de serviciu ce le revin ca urmare a încheierii contractului de muncă. De asemenea, angajatorul are obligaţia de a-i asigura salariatului condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii conform contractului individual de muncă.
Art.3. Regulamentul intern cuprinde politica de disciplină şi organizare a muncii, igiena şi securitatea muncii, obligaţiile şi drepturile angajatorului cât şi obligaţiile şi drepturile salariaţilor (personalului contractual), ţinând cont de următoarele reguli:
a) Dreptul de asociere sindicală este garantat salariaţilor în condiţiile legii. Cei interesaţi pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora sau să-şi numească un reprezentant legal.
b) Salariaţii îşi pot exercita dreptul la grevă în condiţiile legii.
c) Regulamentul intern se revizuieşte periodic, în concordanţă cu modificările de natură legislativă la nivelul angajatorului sau al proceselor de muncă.
 
CAPITOLUL II

Reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi a înlăturării oricăror forme de încălcare a demnităţii

Art.4. În cadrul relaţiilor de muncă dintre salariat şi angajator va funcţiona principiul egalităţii, fiind interzise orice forme de discriminare bazate pe criterii de sex, orientare sexuala, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sau activitate sindicală, prevăzute de Legea 202 / 2002 ce reglementează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.
Egalitatea de tratament față de toți salariații în cadrul relațiilor de muncă este garantată. Constituie  discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință întemeiate pe unul sau mai multe criterii prevăzute mai sus, care au ca scop ori ca efect neacordarea, restrângerea înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la art. 4, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Art. 3 din Legea nr. 250/1992 – Salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcția de bază, cu o normă întreagă, o altă funcție, au dreptul la concediu de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcția de bază.
Unitatea în care salariații cumulează va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate.
Art. 5. În cadrul relaţiilor dintre angajaţii Universităţii, dintre aceştia şi alte persoane fizice cu care vin în contact în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, se interzice orice comportament care prin efectele lui defavorizează sau supune unui tratament injust sau degradant o persoană sau un grup de persoane.
Art. 6. Refuzul de a angaja o persoană pe motiv că aceasta aparţine unei rase, naţionalităţi, etnii, religii,  categorii  sociale  sau  categorii  defavorizate,  ori  datorită  convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale este în totală contradicţie cu politica instituţiei în domeniul resurselor umane.
Art. 7. Nu constituie o încălcare a prezentului regulament refuzul de a angaja o persoană care nu corespunde cerinţelor şi standardelor profesionale, atâta timp cât acesta nu constituie act de discriminare.
Art. 8. Constituie abatere de la prezentul regulament orice incercare de racolare prin convingere sau şantaj privind aderenţa salariaţilor si studenţilor la diferite organizaţii (politice sau nepolitice) si culte religioase.
Art. 9. Măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pentru eliminarea discriminării directe şi indirecte pe criterii de sex, se aplică în conformitate cu prevederile L.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.
Art.10. Este garantat dreptul oricărui salariat la condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, la protecţie socială, la securitate şi sănătate în muncă şi la respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale.
Universitatea vă asigură măsurile de protecţie a maternităţii la locul de muncă, conform prevederilor Legii 25/2004.
 
CAPITOLUL III

Drepturile şi obligaţiile universităţii.

Art.11. Universitatea  organizează  munca  şi  creează  condiţiile  necesare  desfăşurării normale a întregii activităţi şi întărirea ordinii şi disciplinei, sens în care îi revin următoarele:
(1) Drepturi:
(a) să stabilească organizarea şi funcţionarea universităţii;
(b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii, prin fişa postului, anexă la contractul individual de muncă;
(c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
(d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
(e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă şi Regulamentului intern.
(2) Obligaţii:
(a) să încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, contractul individual de muncă. Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, conf. art. 12 alin. (1) din Codul Muncii. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, din prima zi a prezentării în unitate a persoanei, revine universităţii, conf. art. 16, alin. (1) din Codul Muncii. Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(b) Pentru orice modificare a clauzelor din contractul individual de muncă în timpul executării acestuia, universitatea are  obligaţia de  a  încheia un  act  adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data aducerii la cunoștință în scris a salariatului. Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, conf. art. 41 alin.(1) din Codul Muncii. Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
- durata contractului;
- locul muncii;
- felul muncii;
- condiţiile de muncă;
- salariul;
- timpul de muncă şi timpul de odihnă;
- meseria şi funcţia.
Cu titlu de excepție, conform art. 41 din Codul Muncii, contractul individual de munca se poate modifica si unilateral de universitate in cazuri bine justificate
(c) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfășurarea relaţiilor de muncă (art. 17 din Codul muncii);
(d)  să  asigure permanent condiţiile tehnice şi  organizatorice avute în  vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
(e) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din Regulamentul intern
şi din contractele individuale de muncă cu referire la timpul de lucru;
(f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; (g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege, conf. HG nr.247 şi 258/2003;
(h)  să  elibereze, la  cerere, toate  documentele care  atestă  calitatea de  salariat a solicitantului;
(i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor;
(j)  să desemneze persoanele care vor asigura implementarea prevederilor legale privind declaraţiile de avere şi de interese (L 144/2007, cap.2, art.10).

CAPITOLUL IV

Drepturile şi obligaţiile salariaţilor

Art.12. În calitate de salariaţi ai universităţii, titularilor de contracte individuale de muncă le revin următoarele:
(1) Drepturi:
a. dreptul la salarizare pentru munca depusă;
Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, conf. art. 163, alin. (1)
din Codul Muncii.
b. dreptul la repaus zilnic şi săptămânal, c. dreptul la concediul de odihnă anual;
d. dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e. dreptul la demnitate în muncă;
f. dreptul la securitate şi sănătate în muncă; g. dreptul la acces la formarea profesională; h. dreptul la informare şi consultare;
i. dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j. dreptul la negociere colectivă şi individuală.
(2) Obligaţii:
a. respectarea programului de muncă, folosirea integrală şi eficientă a timpului de lucru;
b. executarea  corespunzătoare  a  atribuţiilor  de  serviciu  şi  fidelitate  faţă  de angajator;
c. respectarea normelor de timp, precum şi a prescripţiilor de calitate stabilite;
d. însuşirea şi respectarea procesului tehnologic pentru locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea;
e. folosirea la parametrii funcţionali a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor încredinţate;
f. folosirea materiilor prime, materialelor, fluidelor energetice, energiei electrice, cu respectarea normelor de consum stabilite;
g. respectarea normelor de protecţia muncii (inclusiv de utilizare a echipamentului individual de protecţie şi de lucru), protecţia mediului şi de prevenire a incendiilor, astfel încât să se evite situaţii care ar putea pune în primejdie clădirile şi instalaţiile ori viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor;
h. înştiinţarea şefului ierarhic de îndată ce a luat cunoştinţă de existenţa unor nereguli,              abateri  sau  situaţii  perturbatoare  sau  generatoare  de  prejudicii  şi propunerea de măsuri, în raport cu posibilitățile pe care le au, pentru prevenirea sau eliminarea unor asemenea situaţii;
i. lăsarea nesupravegheată a locului de muncă, a maşinilor şi instalaţiilor în funcţiune;
j. părăsirea fără motiv a locului de muncă până la sosirea schimbului, acolo unde se lucrează în ture, unde procesul şi organizarea muncii impun activitatea continuă;
k. anunţarea conducătorului de muncă din prima zi de incapacitate de muncă atunci când beneficiază de concediu medical;
l. protejarea bunurilor şi valorilor aflate în proprietatea universităţii;
m. respectarea dispoziţiilor legale privind păstrarea secretului de stat şi de serviciu, precum şi a celor referitoare la date, informaţii şi documente care nu sunt destinate publicităţii;
n. comportarea corectă din punct de vedere a disciplinei muncii şi a disciplinei de producţie în cadrul relaţiilor de serviciu, menţinerea ordinii şi disciplinei la locul de muncă.
o. prezentarea în  termen la  controalele medicale organizate de  universitate, în vedere urmăririi anuale a stării de sănătate a salariaților, conform Legii 319/2006, art.13, lit.j; Legea 12/1997, art.3, alin.2; HG 355/2007, art.20.
p. Drepturile şi obligaţiile personalului didactic şi personalului didactic auxiliar se completează cu dispoziţiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic;
r. persoanele cu funcţii de conducere şi control din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi au obligaţia să depună sau să actualizeze declaraţiile de avere şi interese anual, în termenul prevăzut de lege (L 144/2007, art.44). Aceştia au dreptul de a solicita dovada de depunere a documentelor.
s. persoanele prevăzute la art.11, lit.j, au obligaţia de a primi, înregistra declaraţiile de  avere şi  declaraţiile de  interese şi  de  a  elibera depunătorului o  dovadă de primire. Persoanele desemnate a asigura implementarea prevederilor legale privind declaraţiile de avere şi de interese, trebuie să respecte toate obligaţiile prevăzute în articolul 11 din Legea 144/2007.
(3) De asemenea, salariatul are următoarele interdicţii:
(a) efectuarea de lucrări care nu au legătură cu sarcinile de muncă specifice; (b) părăsirea locului de muncă fără aprobarea şefului ierarhic;
(c)  pretinderea /  primirea de  la  alţi  salariaţi, studenţi sau  persoane străine de avantaje pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
(d)  folosirea  numelui  Universităţii,  facultăţii,  departamentului,  serviciului  în scopuri care pot duce la prejudicierea instituţiei;
(e) introducerea în spaţiile universităţii a obiectelor sau produselor prohibite de lege;
(f) săvârşirea în timpul programului de lucru de acţiuni care pot pune în pericol imobilele universităţii, salariaţii sau alte persoane, instalaţii, utilaje etc.;
(g) comiterea sau incitarea la orice act care ar tulbura buna desfăşurare a activităţii universităţii;
(h) folosirea în interes personal a bunurilor sau capacităţilor universităţii;
(i) efectuarea de convorbiri telefonice de la posturile telefonice ale universităţii în interes personal;
(j) înstrăinarea oricăror bunuri date în folosinţă sau păstrare;
(k) scoaterea din unitate a bunurilor universităţii cu excepţia celor pentru care există aprobarea conducerii universităţii;
(l) intrarea sau ieşirea din incinta universităţii prin alte locuri decât cele stabilite de conducerea universităţii;
(m) introducerea în spaţiile universităţii a unor materiale sau produse care ar putea provoca incendii sau explozii, cu excepţia celor utilizaţi în activitatea curentă;
(n)  părăsirea postului de  pază  sau  a  locurilor de  muncă  reglementate de  legi speciale;
(o)  distrugerea  şi/sau  deteriorarea  materialelor  sau  a  echipamentelor  specifice realizării atribuţiilor de serviciu;
(p) folosirea calităţii de salariat pentru obţinerea de avantaje în scop personal;
(q) introducerea în universitate a unor mărfuri în scopul comercializării acestora.
 
CAPITOLUL V

Reguli privind igiena şi securitatea în muncă în cadrul universităţii

Art.13. Universitatea are următoarele obligații:
(1) Să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor, în urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă şi fiecare salariat.
(2) Să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. (3) Sa asigure fonduri pentru realizarea masurilor privind sănătatea şi securitatea în muncă a salariaţilor.
Art.14. Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legilor speciale:
- Legea 90 / 1996 republicată;
- NGPM publicate în 2002;
- Norme Specifice de Securitate a Muncii pentru activitatea desfăşurată;
- Colecţia de acte normative privind PSI, Ordonanţa nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor şi alte acte normative în vigoare.
Art.15. În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării  protecţiei  muncii  şi  activităţii  de  prevenire  şi  stingere  a  incendiilor  şi mijloacele necesare acestora.
Art.16. Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
Art.17. (1) Angajatorul are obligația să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi a prevenirii şi stingerii incendiilor;
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de către angajator;
(3) Instruirea prevăzută la alin.2 se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, a celor care-şi schimbă locul de muncă sau felul muncii. Instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
Art.18. Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
Art.19. Utilizarea echipamentelor de protecţie şi de lucru din dotare
(a) fiecare persoană este obligată să-şi utilizeze echipamentul tehnic, de protecţie şi de lucru conform cerinţelor, fiind interzisă utilizarea acestuia în scopuri personale; (b) este interzisă intervenţia din propria iniţiativă asupra echipamentelor tehnice sau  de  protecţie  dacă  întreţinerea  acestora  este  încredinţată  unui  specialist, salariatul fiind obligat să apeleze la serviciile acestuia;
(c) executarea sarcinilor de serviciu implică şi întreţinerea şi curăţarea echipamentului tehnic şi de lucru, salariatul fiind obligat să-şi consacre timpul necesar acestei obligaţii.
Art. 20. Reguli generale de igienă în muncă.
Igiena muncii urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi măsuri de înlăturare a tuturor factorilor care contribuie la producerea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Art. 21. Modalităţile de realizare a măsurilor ce trebuie luate în toate situaţiile legate de muncă, cu scopul protejării vieţii şi sănătăţii angajaţilor sunt următoarele:
(a) asigurarea în permanenţă a ventilaţiei corespunzătoare şi a iluminării uniforme, suficiente la locul de muncă;
(b) prezentarea la vizita medicală la angajare şi la examenul medical periodic;
(c) însuşirea şi respectarea normelor de securitate în muncă;
(d) utilizarea integrală a echipamentului individual de protecţie a muncii;
(e) interzicerea consumului de băuturi alcoolice;
(f) însuşirea instrucţiunilor de prim ajutor în caz de accident de muncă;
(g) respectarea normelor de igienă personală;
(h) întreţinerea curăţeniei şi igienei la locul de muncă;
(i) folosirea raţională a timpului de odihnă;
(j) evitarea prezenţei la lucru în stare de oboseală sau în stare de sănătate care poate pune în pericol sănătatea altor persoane;
(k) păstrarea curăţeniei în sălile şi pe culoarele de acces, pe scările şi în grupurile sanitare comune;
(l) containerele pentru gunoi şi deşeuri vor fi amplasate în zone corespunzătoare şi golite suficient de des pentru a evita umplerea excesivă;
(m)  aparatura,  uneltele  şi  sculele  folosite  în  timpul  lucrului  vor  fi  curăţate, verificate şi depozitate corespunzător;
(n) campusurile universitare vor fi întreţinute şi utilizate corespunzător.
Art. 22. Reguli sanitare de igienă privind cantinele şi bufetele din incintă
Prepararea, servirea şi desfacerea alimentelor se va face numai de persoane care s- au supus controlului medical la angajare şi controlului medical periodic.
Art. 23. Personalul este obligat să deţină carnet de sănătate şi un certificat de absolvire a unui curs de noţiuni fundamentale de igienă.
Art. 24. Personalul va purta echipament de protecţie sanitară care să acopere îmbrăcămintea şi părul, iar în caz de răniri uşoare va pansa rănile cu pansamente sterile, menţinute permanent curate.
Art. 25. Resturile de mâncare se vor depozita în recipiente etanşe cu capac, din materiale uşor de spălat şi dezinfectat.
Art. 26. Alimentele nealterabile se vor depozita pe rafturi rezistente la coroziune, pentru a nu favoriza contaminarea microbiană.
Art. 27. Orice produs uşor alterabil va fi păstrat separat de carne, peşte, viscere crude şi de preparate din carne crudă (mititei, carne tocată etc.).
Art. 28. Sălile de mese vor fi curate în permanenţă, iar vesela va fi sterilizată înainte de folosire.
Art. 29. Este interzis fumatul în zona de preparare a hranei.
Art. 30. Gunoiul şi resturile menajere vor fi aruncate după fiecare masă, iar prosoapele şi echipamentul murdar se vor spăla după fiecare întrebuinţare.
Art. 31. Alcoolul, medicamentele şi armele
În incinta instituţiei, a structurilor acesteia şi în campusurile universitare nu este permisă existenţa substanţelor şi medicamentelor ilegale, a băuturilor alcoolice, armelor de foc sau de orice alt fel.
Art. 32. Este interzisa prezenţa la locul de muncă a salariaţilor sub influenţa băuturilor alcoolice, drogurilor sau a altor medicamente care afectează judecata, coordonarea sau viteza de reacţie.
Art. 33. Jocurile
Sunt interzise la locul de munca jocurile periculoase precum trânta, boxul, luptele simulate, glumele fizice etc.
Art. 34. Este interzisă practicarea jocurilor de noroc în cadrul instituţiei la toate nivelurile.
 
CAPITOLUL VI

Procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor

Art.35. Salariaţii pot adresa universităţii, în nume propriu, cereri sau reclamaţii individuale privind încălcarea drepturilor lor prevăzute în contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Art.36. (1) Pentru soluţionarea temeinică şi legală a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor,  universitatea dispune numirea unei comisii printr-o decizie a Rectorului care să cerceteze şi să analizeze detaliat toate aspectele sesizate.
(2) În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sau reclamaţiei individuale a salariatului la registratura universităţii, pe baza raportului comisiei, universitatea comunică în scris răspunsul către petiţionar.
(3) Semnarea răspunsului se face de către Rector. În răspuns se indică, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.
Art.37. Petiţiile  anonime,  sau  cele  în  care  nu  sunt  trecute  datele  de  identificare  ale salariatului, nu se iau în considerare.

CAPITOLUL VII

Organizarea muncii

Art.38. a) Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore / zi, 40 de ore pe săptămână. Ora începerii şi ora terminării programului de lucru, se fixează de universitate astfel:
(a) Pentru activitatea didactică cu studenţii programul personalului implicat se desfăşoară între orele 8:00 – 20:50, conform orarului didactic şi statului de funcţiuni.
(b) Pentru personalul administrativ, didactic auxiliar din cadrul secretariatelor şi bibliotecii, programul este între orele 8:00 – 16:00, cu pauză de masă între 11:00 - 11:30 (nu se include în program).
(c) Pentru personalul bibliotecii care îşi desfăşoară activitatea în două schimburi, programul este astfel:
- schimbul I, 8:00-16:00, cu pauză de masă între 11:00 - 11:30 (nu este inclusă în program);
- schimbul II, 12:00-20:00, cu pauză de masă între 16:00 – 16:30 (nu este inclusă în program).
Art.39. (1) Conducerea universităţii are dreptul, respectând limitele şi procedurile impuse de legislaţie, să modifice programul de lucru astfel încât timpul de muncă sa fie prelungit peste 8 ore pe zi şi 48 ore pe săptămână, cu condiţia ca media pentru trei săptămâni să nu depăşească 48 ore.
Pentru personalul de paza activitatea se desfăşoară în două schimburi:
- schimbul I – 7:00 – 19:00
- schimbul II – 19:00 – 7:00
(2) Programul de lucru şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor prin afişare la sediul universităţii.
Art.40. (a) La începutul şi sfârşitul programului de lucru, salariaţii sunt obligaţi să semneze în condica de prezenţă care va fi verificată zilnic de către conducătorul locului de muncă din care face parte. Pe baza acestor evidenţe se întocmeşte foaia colectivă de prezenţă (pontaj) care va fi înaintată în vederea întocmirii statelor de plată a salariilor. În condica de prezenţă se vor nota întârzierile şi lipsurile de la program cu specificarea dacă acestea sunt sau nu motivate.
(b)  Statele de plată pentru cadrele didactice se întocmesc pe baza fișelor de activitate zilnică.
Art.41. Salariaţii care întârzie de la programul de lucru stabilit trebuie să înştiinţeze superiorul ierarhic, care la rândul lui va înştiinţa angajatorul, chiar dacă este vorba de un caz de forţă majoră. În cazul în care salariatul absentează din cauza unui caz neprevăzut sau a unui motiv independent de voinţa lui (boală, accident etc.) angajatorul trebuie informat imediat, acesta fiind cel mai în măsură să aprecieze în toate cazurile dacă este necesar să se diminueze în mod corespunzător salariul celui în cauză.
Art.42. În situaţii deosebite se organizează serviciul de permanenţă pe universitate. Programul de serviciu de permanenţă se stabileşte cu aprobarea Rectorului. Orele efectuate de persoanele încadrate în muncă în scopul asigurării serviciului de permanenţă pe unitate se compensează în condiţiile legii, prin acordarea de timp liber corespunzător, în următoarele 60 de zile.
Art.43. Salariaţii pot fi învoiţi să lipsească în interes personal de la serviciu un număr de ore din cursul unei zile (mai mic decât o zi întreagă).
Învoirea pentru o zi întreagă se va aproba de către Rector sau persoana delegată de către acesta.
Art.44. Pentru o absenţă nemotivată se va diminua salariul cu 5% pe o lună, pentru două absenţe nemotivate se va diminua salariul cu 10% pe o lună iar pentru a treia absenţă nemotivată se va proceda la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu.
Art.45. Universitatea va ţine evidenţa programării concediilor de odihnă cât şi a concediilor fără plată, a zilelor libere plătite, a învoirilor, a orelor prestate peste programul normal de lucru, a absenţelor cât şi a aspectelor care privesc timpul de muncă şi de odihnă a salariaţilor, pe baza foii colective de prezenţă (pontaj), conf. Art. 116 din Codul Muncii (Legea 53/2003).
Art.46. Salariatul care, prin atribuţiile de serviciu, răspunde de întocmirea foii colective de prezenţă (pontajului) răspunde, în condiţiile legii, de realitatea şi exactitatea datelor consemnate în aceasta.
Art.47. Salariaţii pot solicita, în mod justificat, decalarea programului de lucru, cât şi modificarea acestuia. Conducerea unităţii va analiza şi va aproba solicitarea, în funcţie de posibilităţi.
Art.48. Salariaţii pot fi chemaţi de conducerea unităţii să presteze muncă suplimentară, numai cu consimţământul lor, în limita unui plafon de 8 ore suplimentare pe săptămână de salariat.
Art.49. Chemarea la prestarea de ore suplimentare se face prin „Notificare scrisă”, în care se precizează perioada şi activitatea. În situaţii de urgenţă, solicitarea se poate face verbal (telefonic), cu aprobarea conducerii unităţii.
Art.50. Orele de muncă suplimentare, contabilizate separat, se vor compensa cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
În  aceste  condiţii, salariatul beneficiază de  salariul corespunzător pentru  orele prestate peste programul normal de lucru.
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor de 75% la salariul corespunzător duratei acesteia.
Art.51. (1) Munca prestată între orele 22:00 – 6:00 este considerată muncă de noapte.
(2) Durata normală a muncii de noapte nu va depăşi 8 ore într-o perioadă de 24 de ore.
Art.52. Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Art.53. (1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte şi nici muncă suplimentară.
(2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
Art.54. (1) Orele de muncă prestate sâmbăta, duminică şi în zilele de sărbători legale şi religioase se compensează cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile, după efectuarea acestora.
(2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în luna următoare munca prestată sâmbăta, duminica şi în zilele de sărbători legale şi religioase va fi plătită prin adăugarea unui spor de 100% la salariul corespunzător duratei acesteia.
Art.55. (1) Timpul de odihnă se acordă sub următoarele forme:
(a) repausul în timpul programului de muncă pentru pauza de masă.
(b) repausul săptămânal ce se acorda două zile consecutiv, de regulă sâmbătă şi duminică.
(2) În situaţia în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare.
Art.56. Sărbători legale
-          Zilele de sărbători legale şi religioase în care nu se lucrează sunt:
-          1 și 2 ianuarie;
-          prima şi a doua zi de Paşti;
-          1 mai;
-          prima şi a doua zi de Rusalii;
-          Adormirea Maicii Domnului;
-          1 decembrie;
-          prima şi a doua zi de Crăciun;
-          două zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
 Art.57. Concediul plătit pentru evenimente familiale deosebite
(1) Pentru evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile de concediu plătite după cum urmează:
- căsătoria salariatului – 5 zile;
- decesul soţului/ soţiei sau al unei rude de până la gradul II (părinţi, copii şi fraţi) – 5 zile;
(2) Concediul plătit prevăzut mai sus se acordă, la cererea solicitantului, de conducerea universităţii şi nu se include în durata concediului de odihnă.
Art. 58. Concediul fără plată
1.  Salariaţii  din  universitate  au  dreptul  la  concedii  fără  plată,  a  căror  durată însumată nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situaţii personale:
(a) susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de învăţământ superior, curs seral sau fără frecvenţă, a examenelor de an universitar, cât şi a examenului de diplomă, pentru salariaţii care urmează o formă de învăţământ superior, curs seral sau fără frecvenţă;
(b) susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaţilor care nu beneficiază de burse de doctorat; (c) prezentarea la concurs in vederea ocupării unui post la alta unitate.
2. Salariaţii au dreptul la concediu fără plată fără limita menţionată în alineatul 1 in următoarele situaţii:
(a) Îngrijirea copilului bolnav in vârsta de peste 3 ani, in perioada indicata in certificatul medical; de acest drept beneficiază atât mama salariata cat si tatăl salariat, daca mama si copilul nu beneficiază, pentru aceleaşi motive, de concediu fără plata;
(b) Tratamentul medical efectuat în străinătate, pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauză nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, soră, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate -, în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.
3. Concedii fără plată pot fi acordate şi pentru interese personale, altele decât cele prevăzute la punctele 1 şi 2, pe o perioadă de maxim 30 zile într-un an calendaristic, cu acordul universităţii.
4. Pentru cadrele didactice se aplică şi prevederile art. 102 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 din 16 iulie 1997:
(a) personalul didactic titular, care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în străinătate, are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa conducerii universităţii, dacă se face dovada activităţii respective.
(b) personalul didactic titular poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar sau universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea conducerii universităţii, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
Art. 59 a) Pe durata concediilor fără plată, persoanele respective își păstrează calitatea de salariat.
b) Concediile fără plată acordate în condițiile art. 56 lit. (a) nu afectează vechimea în muncă
Art.60. Concediul de odihnă anual
(1). Conform Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome şi instituţiile bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 13 iunie 1995, art. 1, concediul de odihnă se acordă astfel:
Vechimea în muncă       Durata concediului de odihnă
-          până la 5 ani                    21 zile lucrătoare*
-          între 5 şi 15 ani               21 zile lucrătoare
-          peste 15 ani                     25 zile lucrătoare
* conform art. 140 din Legea nr. 53 / 2003 – Codul muncii
(2). Pentru tinerii în vârstă de până la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 zile lucrătoare.
(3). Pentru personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică, concediul de odihnă se acordă astfel:
Vechimea în muncă       Durata concediului de odihnă
-          până la 5 ani                    24 zile lucrătoare
-          între 5 şi 15 ani               26 zile lucrătoare
-          peste 15 ani                     28 zile lucrătoare
(4). Pentru cadrele didactice concediul de odihnă se acordă conform art. 123 (a) din Legea nr. 128/1997 şi are o durată de 62 de zile lucrătoare.
Art.61. Încetarea contractului individual de muncă
Contractul individual de muncă poate înceta, conform art. 55, lit. a, b si c astfel:
• de drept;
• ca urmare a acordului părţilor;
• ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi.

CAPITOLUL VIII

Recompense

Art.62. Salariaţii care-şi îndeplinesc, în condiţii deosebite, sarcinile de serviciu (calitate, cantitate, termen, rentabilitate ridicată) şi au o comportare exemplară în colectivul din care fac parte, pot primi recompense în bani.

CAPITOLUL IX

Răspunderea disciplinară şi patrimonială

Art. 63. (1) Universitatea dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi, ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele  legale,  regulamentul  intern,  contractul  individual  de  muncă  sau  contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Art.64. (1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica universitatea, în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere, sunt:
(a) avertismentul scris;
(b) suspendarea contractului individual de muncă, pe o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;
(c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei din care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 zile;
(d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni, cu 5-10%;
(e)  reducerea  salariului  de  bază  şi/sau,  după  caz,  şi  a  indemnizaţiei de conducere, pe o perioadă de 1-3 luni, cu 5-10%;
(f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) Sunt considerate abateri disciplinare grave, care pot atrage desfacerea contractului individual de muncă, următoarele fapte ale salariatului:
a) a utilizat documente false de angajare;
b) a sustras sau a favorizat sustragerea de bunuri aparţinând universităţii sau colegilor;
c) a refuzat, nejustificat, dispoziţiile legale ale superiorilor sau a incitat pe alţii să o facă;
d) a pus în pericol grav, prin acte deliberate sau prin imprudenţă, siguranţa universităţii, a colaboratorilor săi sau a sa personală, sau a provocat avarii;
e) s-a făcut vinovat de acte de violenţă sau de injurii şi calomnii la adresa studenţilor, colegilor sau a conducătorilor;
f) a provocat pagube materiale importante;
g) a divulgat secrete ale universităţii, prin care a adus prejudicii acesteia;
h) a fost depistat în stare de ebrietate în incinta universităţii;
i) a absentat nemotivat 3 zile, într-un interval de 3 luni;
j) a falsificat acte generatoare de drepturi;
k) solicitarea/primirea de avantaje pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
l) nerespectarea obligaţiei salariaţilor prevăzută la capitolul IV, art. 12, alin. (2), lit.o).
Art. 65. (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune disciplinară.
Art. 66. Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
- împrejurările în care a fost săvârşită fapta;
- gradul de vinovăţie al salariatului;
- consecinţele abaterii disciplinare;
- comportarea generală în serviciu a salariatului;
- eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Art.67. (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 64, alin.(1), litera a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2)  În  vederea  desfăşurării  cercetării  disciplinare  prealabile,  salariatul  va  fi convocat în scris de persoana împuternicită de către universitate să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută, în condiţiile prevăzute la alin.(2), fără un motiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Art.68. (1) Universitatea dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârşirea faptei.
(2) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, şi produce efecte de la data comunicării.
(3) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire ori, în caz de refuz a primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau la reşedinţa comunicate de acesta.
(4) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente, Tribunalul de la domiciliul contestatarului, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Art.69. (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse universităţii din vina şi în legătură cu munca lor.
(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră sau alte cazuri neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate, şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Art.70. (1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi,  cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit fiecare la producerea ei.
(2)  Dacă  măsura  în  care  s-a  contribuit  la  producerea  pagubei  nu  poate  fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte în mod proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Art.71. (1) Salariatul care a încasat de la universitate o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau, şi care nu mai pot fi restituite în natură, sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor.  Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art.72. (1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul net, fără a putea depăşi, împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art.73. În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, universitatea se poate adresa executorului judecătoresc, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art.74. (1) Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu răspunderea patrimonială, dacă săvârşirea abaterii a produs o tulburare a disciplinei şi, totodată, un prejudiciu material universităţii.
(2) Răspunderea patrimonială nu o exclude pe cea disciplinară, şi nici nu o presupune ca necesitate. Abaterea de la disciplină poate fi de o însemnătate redusă, astfel încât să nu justifice aplicarea vreunei sancţiuni, dar dacă a produs, totuşi, un prejudiciu material, ea atrage obligarea celui vinovat la recuperarea acestuia.
(3) Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu cea penală, dacă aceeaşi faptă
săvârşită la locul de muncă aduce atingere, atât ordinii interioare din universitate, cât şi valorilor de interes general pentru universitate, şi care sunt apărate de legea penală.

CAPITOLUL X

Formarea profesională

Art. 75. În cazul în care participarea salariatului la cursurile sau stagiile de formare profesională  este  iniţiată  de  universitate, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către aceasta.
Art.76. (1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, cu scoaterea totală sau parţială din producţie (mai mare de 25% din durata normală a zilei de muncă), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, pe o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea universităţii, care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. 1 determină obligarea acestuia la  suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. 3 revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive, pentru o perioadă mai mare de  60  de  zile,  a  condamnării  printr-o  hotărâre  judecătorească  definitivă  pentru  o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
(5) Salariaţii a căror formare profesională a făcut obiectul unui contract de ucenicie la locul de muncă, nu vor putea fi obligaţi la suportarea cheltuielilor de formare făcute de angajator.

CAPITOLUL XI

Modalităţi de aplicare a altor dispoziţii legale şi contractuale specifice

Art. 77. Pentru asigurarea aplicării tuturor dispoziţiilor legale  în  domeniul relaţiilor de muncă la nivelul unităţii funcţionează următoarele principii:
(a) permanenta informare a conducerii despre apariţiile sau modificările cadrului legal în domeniul relaţiilor de muncă;
(b) imediata informare, sub semnătură de luare la cunoştinţă, a salariaţilor despre noile reglementări în domeniul relaţiilor de muncă şi mai ales a sancţiunilor specifice;
(c) imediata aplicare a normelor legale ce implică modificări ale regimului relaţiilor de muncă la nivelul universităţii;
(d)  însuşirea  şi  aplicarea  tuturor  normelor  legale  incidente  faţă  de  specificul
activităţii universităţii.

CAPITOLUL XII

Dispoziţii finale

Art.78. Salariaţii universităţii sunt obligaţi să cunoască prevederile regulamentului intern şi să respecte obligaţiile ce le revin.
Art.79. Regulamentul intern va fi afişat la loc vizibil la sediul societăţii şi la punctele de lucru.
Art.80. Funcţie de evoluţia legislaţiei muncii, prezentul Regulament Intern va fi modificat.
Art.81. Acest regulament va fi adus la cunoştinţa fiecărui salariat, acesta din urmă semnând pentru luarea la cunoştinţă.
Art.82. Persoanele nou angajate nu-şi pot începe activitatea decât după ce au semnat şi au luat la cunoştinţă de prevederile prezentului regulament intern.
Art.83. Încălcarea  dispoziţiilor  prezentului  Regulament  intern  atrage  după  sine  răspunderea disciplinară.
Art.84. REGULAMENTUL INTERN intră în vigoare începând cu data de 25.02.2010 când a fost aprobat în ședința Senatului Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.