Ziua Drapelului Național,  instituită prin Legea 96/1998, este marcată în fiecare an pe 26 iunie, prin acțiuni specifice și parade militare, menite să crească interesul tinerei generații pentru însemnele naționale.  Alături de stemă, sigiliu și imn, Drapelul României este un simbol național, așa cum prevede Constituția României din 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În toate municipiile reședință de județ, dar și în Capitală, sunt organizate ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național. 

„Este interesant că tricolorul românesc ne-a însoțit, de-a lungul istoriei, la marile evenimente care ne-au definit ca neam: istoricii spun că steagul nostru, așa cum îl știm acum, era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național, a fost folosit în timpul Revoluției de la 1948 și s-a impus ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse, însă, pe orizontală. După venirea lui Carol I, drapelul va avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene. E bine să ne cinstim simbolurile naționale și să ne cunoaștem istoria, pentru a putea fi mândri de moștenirea noastră”, a declarat prof. univ. dr. ing. Puiu Lucian Georgescu, Rectorul Universității “Dunărea de Jos” din Galați.

Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat că Tricolorul - roșu, galben și albastru – poate reprezenta steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul Treimii. Alături de România, mai sunt alte trei țări europene ce au steag tripartit și vertical: Franța, Italia și Belgia.