Din punct de vedere al contribuției științifice în domeniul Teologiei Liturgice, volumul de față răspunde unor problematici care până la acest moment nu fuseseră lămurite pe deplin. Studiile din interiorul acestui volum vin să aducă unele lumini, nuanțe și - eventual - completări la ceea ce liturgiștii de mai dinainte au cercetat, pe temele respective. De pildă, cercetările intreprinse pe edițiile românești ale Molitfelnicului au revelat etapele de cristalizare și definitivare ale rânduielilor Tainelor Botezului, Mirungerii, Cununiei și Maslului, în Biserica noastră. Recursul la unele manuscrise și enunțarea/folosirea unor surse liturgice de mare probitate științifică au realizat conexiunile necesare cu istoria rânduielilor acestor Taine, cu sensurile lor mistagogice, așa cum le-au formulat Sfinții Părinți și cu modul în care aceste Taine se săvârșesc în Bisericile Ortodoxe surori.
Un accent deosebit a fost pus pe problema înmormântării pruncilor nebotezați. Dacă în multe dintre Bisericile Ortodoxe surori această problemă se află încă în discuție, în Biserica Ortodoxă Română deja beneficiem de o rânduială specifică, aprobată de către Sfântul Sinod şi cuprinsă în ediţia 2019 a Molitfelnicului românesc. Volumul acordă o atenție specială pregătirii pentru Sfânta Liturghie, insistând analitic asupra uneia dintre cele mai importante, dar destul de superficial înțelese rânduieli liturgice, pe care o săvârșește mai înainte de serviciul divin slujitorul sfințit și cu care se întâlnește și credinciosul: Rânduiala pregătirii (Canonul) pentru primirea Sfintei Împărtășanii.
Pe linia tâlcuitorilor bizantini și a profesorilor de liturgică pr. dr. Ene Braniște și pr. dr. Nicolae D. Necula care s-au ocupat de această problemă, studiul dedicat simbolisticii locașului de cult vine să întregească peisajul tematic al volumului. Este, practic, o sinteză a acestor surse și preocupări legate de semantica teologică a arhitecturii eclesiale, care se încadrează simbiotic în trinitatea cult liturgic - locaș de cult - închinător. O atenție deosebită se acordă imnografiei și rânduielilor legate de pomenirea celor adormiți, preocupându-mă și de unele aspecte practice pe care, credincioșii, încercați de pierderea unei persoane dragi trebuie să le cunoască pentru a organiza ceremonia de înmormântare, pomenirile și parastasele.
„Rânduiala încoronării” readuce în atenția liturgiștilor și nu numai, o ceremonie pe care Bizanțul, în perioada sa de glorie a adus-o la nivel de artă şi căreia Biserica i-a imprimat o componentă pregnantă de sacralitate. Din manualele de protocol bizantin, ceremonia încoronării împăraților a fost preluată și adaptată de către toate curțile regale sau imperiale ale Europei, și nu numai. Studiul parcurge, istoric și exegetic, etapele acestor ceremonii solemne. Studiul dedicat clopotului realizează o scurtă sinteză teologică și științifică legată de acest element „sonor” din cultul ortodox. Bibliografia folosită aduce în lumea teologică preocupările unor profesori și metalurgi care cunosc, mai bine decât oricine, tainele turnătoriei, în special secretele turnării unui clopot.
Volumul se finalizează cu două studii dedicate cărții bisericești. În primul se readuc în atenția bibliofililor câteva dintre cărțile bisericești de odinioară, care astăzi au dispărut practic din cult, fiind asimilate sau încorporate în formulare mai noi. Al doilea studiu adună câteva dintre sursele bibliografice care reflectă viața Bisericii, cu dominanta ei liturgică, pastoral-misionară și cultural-educațională, din zonele de Sud ale Moldovei și Basarabiei, de Est a Munteniei și de Nord a Dobrogei, adică în arealul geospiritual al Dunării de Jos.
