Preot conf. dr. Lucian Vasile  Petroaia (n. 1973, Andrieşeni, Iaşi) a urmat cursurile Seminarului Teologic „Sf. Ap. Andrei” din Galaţi (1990-1995) şi studii teologice de licenţă (1995-1999), master (2000-2001) şi doctorat (2002-2009) la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din  Bucureşti. A întocmit şi susţinut teza de doctorat cu tema „Liturghierul românesc – studiu liturgic” sub îndrumarea pr. prof. dr. Nicolae D. Necula (2009). Este cadru didactic titular la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi (din 2009) şi cadru didactic asociat la la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din  Universitatea Bucureşti (din 2018). Preot la parohia „Sfinţii Trei Ierarhi” din municipiul Galaţi (din 2002).

Autor al volumelor: Liturghierul, tezaur de cultură şi spiritualitate ortodoxă. Studiu asupra ediţiilor în limba română. Teză de doctorat, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2014; Lex orandi. Studii de teologie liturgică, Ed. Universităţii „Al. I Cuza” din Iaşi, 2021; The Hieratikon,  a Treasure of Orthodox  Culture and Spirituality. (2and Edition Revised and Updated), Ed. LIT VERLAG, Münster-Berlin, 2022; Înmormântarea şi pomenirea celor adormiţi în Domnul. Texte liturgice şi contexte pastorale Ed. Universităţii „Al. I Cuza” din Iaşi, 2022.

Coautor la volumele:  Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008; Palatul episcopal. Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii creştine de la Dunărea de Jos (album monografic), Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2014; Învăţături şi povăţuiri privind înmormântarea şi pomenirea celor adormiţi, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2013; Mănăstirea Măxineni. Album monografic, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2018;  Catedrala Dunării de Jos, candelă aurită de credinţă şi neam. 1917-2017, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2018.

Colaborator la realizarea proiectelor editoriale: Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008; Domnitorii şi ierarhii Ţării Româneşti. Ctitoriile şi mormintele lor, Editura «Cuvântul Vieţii» a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2009; Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în bisericile din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei. Album, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Dicţionar de muzică bisericească românească, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013; Vocaţie, slujire, jertfelnicie. Cinstire şi recunoştinţă părintelui profesor dr. Nicolae D. Necula, la împlinirea vârstei de 70 de ani, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2014; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2019.

Cartea de față aduce în faţa cititorului – fie el tânăr, matur sau vârstnic, cleric sau mirean, mai mult sau mai puţin cunoscător în domeniul Teologiei – o temă „grea” şi plină de mister: moartea, privită din perspectivă  creştină. În primele capitole, câteva date istorice evidențiază aspectul continuu al frământărilor omului în legătură cu aceasta. Se observă conexiunile interesante pe care  conferenţiarul-autor le realizează între coordonatele spiritual-culturale ale unor religii precreştine sau necreștine contemporane și religia întemeiată de Mântuitorul Hristos prin Întruparea, Jertfa, Moartea şi Învierea Sa. În faţa acelora, superioritatea Evangheliei este susţinută de noutatea absolută a creştinismului: porunca iubirii şi chemarea hristică la împlinirea ei, în Biserică, prin rugăciune, viaţă sfântă şi lucrare filantropică. Din acest motiv, demersul autorului nu rămâne în stratul de suprafaţă al istoricismului sec, ci, prin metode analitice şi în cheile teologice patristice cele mai potrivite, el scrutează în sensurile adânci ale unor cuvinte-cheie, ale unor sintagme teologice şi ale unor secvenţe (gesturi, mici rituri) liturgice; în baza acestor mistagogii, textul imnografic al slujbelor de înmormântare din cuprinsul Molitfelnicului în limba română poate fi mult mai bine înţeles.

În plan misionar, autorul tratează câteva teme delicate privind înmormântarea şi pomenirea copiilor morţi nebotezaţi, ale sinucigaşilor, ale celor care au cerut incinerarea trupului lor după moarte. Pe acelaşi palier de preocupări se află analizele unor „neorituri” şi ale unor false tradiţii pe care postmodernitatea le impune, ca opţiuni, în viaţa creştinilor de la început de mileniu al III-lea, în detrimentul tradiţiei şi rânduielilor creştine ortodoxe sănătoase privind înmormântarea şi pomenirea celor adormiţi în Hristos. Aceste capitole relevă capacitatea autorului de a fi prezent în problematica de criză umană a timpului în care trăieşte, slujeşte şi predă la catedră. Fără accente extremiste, cartea urmăreşte divulgarea capcanelor întinse creştinului de unele false spiritualităţi şi identificarea unor soluţii concrete şi aplicabile, pentru ca orice membru al Bisericii să poată împlini sfintele tradiţii strămoşeşti şi rânduielile creştine specifice cultului morţilor la români